Back to home
Blog, Parenting

Dezvoltarea fizică

De la 3 la 5 ani – forţele de creştere în sistemul ritmic
În anii de la vârsta de 3 la 5 ani, are loc o întărire a trunchiului, în special a pieptului. Datorită acestei întăriri, « grăsimea de bebeluş » începe să dispară. Dispar de asemenea şi gropiţele şi încreţiturile, aşa că acum se văd încheieturile degetelor. Acest lucru arată că “eul” copilului se mută încet în corp, făcându-l mai abil şi mai flexibil. Această dezvoltare este vizibilă mai ales la degete, iar coordonarea motorie se îmbunătăţeşte.
În primii trei ani, de la naştere la aproximativ 3 ani, forţele de creştere au lucrat mai ales la nivelul capului şi al sistemului nervos al copilului. În multe feluri, forţele de creştere au îndeplinit această sarcină iar în această nouă etapă, de la 3 la 5 ani, accentul cade pe trunchi, în special pe sistemul ritmic. Copilul poate deveni conştient de respiraţie deoarece coastele se mişcă acum ritmic înainte şi înapoi, în timp ce înainte, respiraţia era făcută instinctiv, prin contracţiile diafragmei.
Alungirea şi lărgirea zonei pieptului (prin urmare a trunchiului în întregime) duce la schimbarea proporţiilor corpului. Datorită faptului că trunchiul se lungeşte, în mod proporţional, capul pare mai mic în comparaţie cu restul corpului. Deşi forţele de creştere au completat în mare parte dezvoltarea capului, acesta încă mai creşte, deşi mult mai încet. Membrele încă rămân scurte în comparaţie cu restul corpului.
Un alt element de dezvoltare din sistemul ritmic este faptul că relaţiile ritmice încep să coordoneze respiraţia şi ritmul inimii. Dacă înainte respiraţia şi bătăile inimii funcţionau în ritmul propriu, acum este stabilit un ritm comun.

În timpul etapei de la 3 la 5 ani, copiii sunt predispuşi la multe boli infecţioase – aşa-numitele “boli ale copilăriei” (răceli, febră, rubeolă, rujeolă, etc.). Acestea sunt bune pentru dezvoltarea fizică a copilului, întăresc sistemul autoimun astfel încât copilul rezistă mai bine la boli mai târziu. După una dintre aceste boli se poate observa deseori un salt în creştere.
Din nefericire, mulţi doctori îi sfătuiesc pe copii să îi imunizeze împotriva acestor boli ale copilăriei, dar acestea reprezintă modul natural de întărire a copilului pentru viitor.
Copilul continuă să dezvolte ceea ce a învăţat deja: să stea în picioare (învaţă să îşi ţină echilibrul), se aventurează să sară, să meargă pe buturugi sau pe alte bârne la distanţă faţă de pămînt, să se caţere; devin mult mai conştienţi de spaţiu (de orientarea în spaţiu) şi de propriile mişcări şi gesturi.
Etapa intermediară de dezvoltare a conştiinţei – simţirii
Recentele progrese de la nivelul pieptului aduc posibilităţi noi pentru dezvăluirea conştiinţei copilului. Pe măsură ce activitatea voinţei se concentrează în partea superioară a trunchiului, centrul sistemului ritmic, se naşte şi conştiinţa asupra propriilor sentimente. Acum bucuria şi tristeţea, iubirea şi negarea iubirii sunt simţite de copil.
Prin respiraţie aerul din exterior este adus în corp şi are loc un schimb de gaze, apoi este expirat aerul încălzit şi modificat de noi. În acelaşi fel, copilul are acum abilitatea de a relaţiona cu lumea exterioară prin sentimente. Ceea ce primesc în interior prin simţuri va fi experimentat printr-un sentiment.


Pe măsură ce copilul se maturizează în simţire, el începe să dezvolte o stare de siguranţă interioară şi se poate despărţi treptat de mamă pentru că realizează că fiecare separare nu este una definitivă. Copilul devine capabil să îşi exprime nevoile sau ceea ce doreşte de la ceilalţi, în absenţa mamei. Sentimentul de siguranţă se dezvoltă cu paşi mici. Copilul se va juca aproape de mamă sau persoana care îl îngrijeşte, apoi se va muta la o distanţă mică şi se va întoarce la sursa de siguranţă. Distanţa faţă de mamă sau îngrijitor se tot măreşte, iar perioada de timp petrecută la distanţă creşte şi ea în etape. Copilul are nevoie să ştie mereu că sursa principală de confort şi siguranţă nu a dispărut.
Datorită faptului că viaţa sentimentală a copilului se trezeşte acum, apare şi fantezia. Copilul este capabil să îşi imagineze că un obiect reprezintă altceva, de exemplu, un cub poate fi o maşină sau un aragaz, o casă şi aşa mai departe. Fără simţire imaginaţia nu poate exista, căci fanteziile aparţin « visării », sunt parte din « imaginile de vis » pe care le creăm şi aşa cum am discutat în modulul anterior, din tărâmul simţirii şi al viselor oamenilor, fie că sunt adormiţi sau trezi.
Aceste progrese noi, care au loc de la patru ani încolo au fost încadrate în ceea ce noi am numit « etapa intermediară a simţirii ». Aceasta înseamnă că voinţa lucrează acum la nivelul simţirii copilului. Dacă înainte voinţa acţiona asupra mişcărilor fizice ale copilului, acum ea dezvoltă emoţiile şi abilităţile necesare pentru a fi o fiinţă socială.
La vârsta de doi ani jumătate copilul a învăţat să simtă emoţiile mai puternice (scene emoţionale, refuzul anumitor lucruri pe care nu le-a agreat). În această etapă în care voinţa acţionează asupra părţii emoţionale / simţirii, copilul învaţă să ţină sub control ieşirile emoţionale. Acest lucru este ajutat de dezvoltarea vocabularului – îi este mai uşor să exprime verbal ceea ce doreşte. Copilul a învăţat până în acest moment să îşi recunoască sentimentele (nu şi numele) şi îşi poate inhiba exprimarea sentimentelor în moduri nepotrivite (nu tot timpul, dar sunt încă foarte mici).
Acest lucru este posibil deoarece a fost stabilită o identitate fermă a “eului”, prin urmare şi o conştiinţă a “celuilalt”. Copilul dezvoltă acum simpatia pentru alte persoane, arată că îi pasă şi are grijă de alte persoane. Dacă un prieten cade şi se loveşte, până va împlini vârsta de 5 ani, copilul va arăta sentimente de ataşament şi grijă şi îl va ajuta să îi îmbunătăţească starea.
Datorită prezenţei acestei simpatii şi empatii, putem vedea cum copilul începe să se joace împreună cu alt copil, este mai capabil să împartă lucruri şi să împărtăşească aceleaşi sentimente, mai ales cel de a fi împreună.

Această abilitate socială nouă îi permite copilului să creeze legături cu alte persoane, dar să se şi reţină din a crea legături – un fel de “respiraţie socială” care acum poate avea loc. La joacă îi vedem cum alintă jucării de pluş, păpuşi şi altele, cum le învelesc, le hrănesc şi le aşează într-un pat confortabil. Îşi arată dragostea şi faţă de părinţi şi persoanele care au grijă de ei într-un mod nou, exprimându-şi iubirea prin gesturi de alint şi săruturi.
Starea nouă de conştientizare a respiraţiei ritmice dă naştere unui sentiment de iubire faţă de ritm. Rimele, cântecele, jocurile şi poveştile cu repetiţii, orice are ritm îi va fi plăcut copilului deoarece poate simţi acel lucru. Atunci când fac desene, mulţi copii desenează “perdele în
curcubeu” în care culorile sunt desenate cu un anumit ritm, unele după altele. Modelele repetitive sunt desenate cu grijă. Copilul este acum capabil să petreacă mult mai mult timp desenând (vorbind în acelaşi timp).
Pe măsură ce se dezvoltă, interesul copilului faţă de lume creşte şi el. Acesta este rezultatul libertăţii de mişcare, dar şi datorită forţelor de creştere care au finalizat în mare dezvoltarea capului, în special a creierului şi a sistemului nervos, astfel copilul este pregătit acum să înceapă să gândească cu mai multă abilitate decât înainte. Vedem acest lucru în felul în care se joacă copiii, de exemplu, observăm că jocurile sunt mai complexe.
Limbajul şi gândirea se dezvoltă acum împreună. Curiozitatea faţă de orice aspect al vieţii şi rezultatele din mediul său înconjurător apare la vârsta de 4 ani, când sunt puse multe, multe întrebări, atât de multe că abia se pot da răspunsuri! Acest interes este o atitudine sănătoasă care arată că acel copil relaţionează cu lumea (relaţionarea apare numai odată cu dezvoltarea emoţională!).
Jocul imaginativ
Aşa cum am spus mai sus, în această etapă apar fanteziile, începe să se dezvolte abilitatea de a-şi imagina ceva. Un anumit obiect îi aminteşte copilului de o experienţă din viaţa reală, de exemplu o păpuşă îi aminteşte copilului de mersul la culcare, astfel că acum se joacă şi duce păpuşa la culcare. Tot ce face mama atunci când pregăteşte copilul de culcare face acum şi copilul cu păpuşa. Copilul îşi imaginează că este mamă, îmbrăţişează şi sărută « copilul », îi cântă un cântec, spune o rugăciune şi înveleşte păpuşa cu o pătură ca să poată adormi.

La început jocul imaginativ este scurt, mintea copilului se mută la altceva destul de repede. Pe măsură ce cresc, copiii pot să îşi imagineze ceva fără a avea un obiect pentru a-şi stimula jocul. Acest lucru se întâmplă deoarece memoria copilului s-a dezvoltat mult şi este capabil să creeze imagini interioare pentru propriile experienţe. Devin prin urmare mai puţin dependenţi de obiectele din lumea exterioară pentru a încuraja jocul imaginativ.
Aceste imagini interioare se nasc din viaţa de familie, activităţile din mediul lor, evenimentele la care au participat, poveştile pe care le-au ascultat şi aşa mai departe. Prin urmare, este important pentru copil să aibă o viaţă culturală bogată împreună cu familia şi societatea şi în educaţie. Din viaţa familiilor de astăzi deseori lipsesc activităţile culturale: televizorul a înlocuit vechiul obicei de a spune poveşti lângă foc; jocurile la calculator, videoul şi DVD-urile au înlocuit interacţiunea, jocurile şi discuţiile din familie; căminele nu mai au ca activitate creşterea propriilor legume; iar locuitorii din oraşe au pierdut contactul cu pământul, cu mediul şi cu modul în care omul trebuie să lucreze în armonie cu natura.
În acest punct centrul de educaţie din prima copilărie sau grădiniţa trebuie să ofere o abordare bogată culturală în îngrijirea şi educarea copiilor mici, astfel încât jocul lor imaginativ – pregătirea cea mai importantă pentru învăţarea de mai târziu – să se dezvolte la maxim.
Limbajul
Dezvoltarea limbajului copiilor între 3 şi 5 ani este enormă. Ei învaţă să îşi exprime sentimentele, ideile, să îşi spună poveştile şi amintirile pentru care este nevoie de o varietate mare de cuvinte. Având în vedere că memoria lor este puternică, ei pot recita orice au învăţat sub formă de rime şi pot cânta cântecele pe care le ştiu. Din nou, este nevoie de o viaţă culturală bogată pentru a dezvolta limbajul cât mai mult, prin urmare, abilităţile de gândire sunt legate de limbaj.

 

Sursa txt Rudolf Steiner: The Child’s Changing Consciousness

By elenaghinea, September 27, 2018

elenaghinea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Despre mine
hei, sunt Elena,
mama mi-a pus numele acesta fiindcă am venit că o rază de soare în viața ei. locuiesc pe pământ, n-am o locație anume, iubesc să merg desculță și să-mi culeg fructele pe care le mănânc. când eram mică construiam din bețe și pietre adăpost pentru micile vietăți. iubesc să mă cațăr prin pomi și să dansez în ploaie. cred în magia universului. copilaria mi-am petrecut-o la sat și ca atare am avut o alimentație tipic românească și “foarte sănătoasă” că doar mâncam tot ce oferea grădina și gospodăria bunicilor, lapte, oua, carne de pasare și preparate din brânză, de-asta și sănătatea mea era pe măsură, avem mulți paraziți intestinali și asimilarea calciului era una deficitara, dar asta am aflat-o când m-am apucat să studiez medicina și nutriția holistică, naturală omului. am trecut prin mai mult programe de detox de-a lungul timpului și mi-am vindecat hipotiroidia atunci când toți îmi spuneau că este imposibil. sunt pasionata de creșterea cu blândețe, alăptare și nașterea naturală. mă trezesc dimineața când toată lumea doarme pentru a mă antrena și a medita. am un băiețel născut și crescut natural și cât mai liber cu putință. pacienții cu care am colaborat și-au recâștigat viața și au învățat să-și mențină stilul de viața sănătos. tot ceea ce vreau este să ajut lumea din jurul meu, iar eu sunt schimbarea pe care vreau s-o văd în lume zi de zi. mă bucur să te inspir și să-ți ofer suport, și ajutor atunci când crezi că nu se mai poate. Health Coach & Holistic Nutritionist
Signature
Recent Comments

    Newsletter Signup

    Leave your email address and receive weekly updates.